Ploaia

Visam ca ploaia sa aduca scancete de lumina si valuri de speranta.Imi simt corpul ud,ma uit imprejur si observ cum picaturile de viata ma invaluie precum infinitul in neantul timpuriu al unui cant, secat de culoare si strigat.Pielea absoarbe precum un burete lacrimile vantului si asterne tacerea ca un intuneric pe cornisa unui deal, impovarat de intunecata judecata a unui pizmaj trecator.Dansul picaturilor e asemeni unui vals pornit din picioarele unei dansatoare frivole ce-si impleticeste unduirile in jurul unui apoteotic nor censusiu ,ce-l stoarce de grindina impacarii in versatilul spatiu umplut de inima curcubeului.