Desertaciune.

Ce mi doresc?fericiri iluzorii,distante mari pt a putea da vina pe ceva,efemeritate in sentimente desi grija pierderii e la tot pasul,iubiri ascunse pentru a capata increderea ce nici macar copil n am simtit o.
Si eu,ma tot caut de ani buni,in vecina de la 2,in prietena buna,in copilul meu si in cel din mine  si descopar ca n am existat in fata nimanui mai mult timp decat ar tine un scop .
Nu plang,m am calit ca un cal ce tot trage dupa el o caruta plina de pietre..la mine pietrele s mai grele,s au tot adunat,adaugat..unele peste altele.
Acum il inteleg pe sisif,nu e desertaciune mai mare sa nu existi.